marți, 16 octombrie 2007

Codul bunelor manele: Cum sa dialogam ?

Întrebare dificilă pentru surdo-muţi ; dar şi pentru opincă, sau pentru vlădică! (deşi, în treacăt fie spus, cine mai ştie azi ce e una şi ce e alta?) ; oricum, multor conducători de stat li s-a tras de la neputinţa de-a dialoga. Şi nu ne referim doar la directorii de teatru , ori liderii de sindicat...

Spre exemplu, în societate, nu e frumos să taci într-una, chiar dacă dai din cap derutant; dar nu e indicat nici să intri-n vorbă la fiecare 30 de secunde, începînd cu „ a, ştiu, că şi eu am fost acolo!” sau „am lucrat în ecarisaj 25 de ani, nu-mi explicaţi ce e aia!”, ori „am cinci neveste la activ : cunosc femeia mai bine ca dvs., stricăciunile Aghiuţei!”...
Nu fiţi nici categoric ; dacă un preot explică , spre exemplu, cum stă treaba cu Parascheva a Cuvioasă, nu trebuie să replicaţi „numai papagalii stau la coadă 16 ore să pupe poala... preotesei!” ; de asemenea, cînd un monarhist aduce aminte că-n România era mai bine în perioada interbelică, nu-l întrerupeţi cu texte gen „ noroc că nu te-am întîlnit pînă-n ’ 89, cînd cotonogeam duşmani ai poporului la Secu’!”. Nici nu întrebaţi gazda, candid, cînd vă pune farfuria-n faţă, „carnea-i de căţel? Că am auzit că dispar cotarlele în zonă, ceva de speriat!”...
Nu tăiaţi avîntul povestitorului, cu texte ritoase, gen „Mănînci rahat, tataie! Se vede că te-ai sclerozat, ghiujul dracului!”. Cînd nu sunteţi de acord cu ceea ce spune vorbitorul, mai bine încercaţi o genoflexiune figurat/bizantină de tipul „desigur că aveţi dreptate, distinse domn, dar am auzit la Sascut, în casa unor intelectuali notorii, un punct de vedere cu totul diferit . Desigur, aceia se înşelau cumplit!”.
Nici nu e indicat să conversăm cu oricine, doar pentru că vrem să treacă timpul : mai bine citim, croşetăm sau dezlegăm integrame, în aşteptarea trenului, a lefii , a erecţiei sau a căderii Guvernului. Ştiţi ce a păţit soldatul Svejk, fiindcă în bodega La cîrnatul a observat că s-au (pardon de expresie!) căcat muştele pe portretul împăratului! Şi mai ştiţi cum e intitulat primul capitol din altă carte a mea de căpătîi (Maestrul şi Margareta)? „Nu staţi de vorbă cu necunoscuţi!” Corect! Partea naşpa’ e că uneori nu e bine să stai de vorbă...nici cu prea-bine-cunoscuţii...
Apoi, nu mai folosiţi neo-limbajul de lemn : „compostaţi hîrtia!” în loc de „găuriţi biletul!”, sau „atenţionaţi” – în loc de „a atrage atenţia” ; „periplu prin crîşme” – periplu e doar pe mare; „mijloace mass-media” –fără mijloace, bre! ; „concluziona” , în loc de „a trage concluzia” etc. Dar nici să cădem în păcatul pudibonderiei inculte şi să ne ferim să rostim termeni & sintagme ca „premiul Pullitzer”, „futurolog”, „mingeac baban”, „futil”, „munca cîmpului”, „băşica udului”, „hexoral”, „futac” , „cucule, pasăre sură” , „Elena Udrea” , „Caltaboşul & palinca lui Remeş” etc.
Aş mai atrage atenţia, involuntarilor mei cursanţi, asupra unor capcane ale ...sincerităţii neţărmurite : este ştiut că majoritatea celor care ies în lume, sunt realmente valoroşi ; dar nu e cazul să ne umilim convivii cu destăinuiri creatoare de complexe, precum „o fi Patapievici deştept, dar nici cu mine nu mi-e ruşine, pasca mamii ei de viaţă!” ; sau :” Becali mănîncă seară de seară caviar, ca mine, găozarilor?!” ; „Ce Terente?! S-o vezi p’a mea!” ...
În fine, nici să nu cădem în puseuri de modestie culpabile, tip „n-oi avea eu multe calităţi, dar defecte posed cu duiumul! De n-ar fi decît arghirofilia, şi tot ar trebui să mă detestaţi!”; ori : „sunt incultă, copii, nu proastă!” ; în fine, „nu le am cu felaţia, dar fac nişte tocăniţe!”...
Bref : dialogul e lucrul naibii ; monologul te duce la balamuc...Cel mai bine, intraţi pe net. Acolo găsiţi de toate. Şi nimeni nu vă întreabă ce urmăriţi. Sau de ce scrieţi incorect gramatical. Vînt din pupa & pupila!...(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu